O lume afisata in diferite nuante de gri

Recent Posts

Documentare pe Corso

Documentare pe Corso

Jul 27, 2011

Intre 30 august si 4 septembrie sunteti asteptati pe corso, la terasa Lactobar pentru a viziona gratuit o serie de documentare internationale in timp ce serviti un suc, o cafea, o bere. Adica in timp ce va plimbati pe corso, va duceti pitipoanca sau cocalarul la un suc aveti posibilitate sa furati oleaca de cultura, ceea ce la multi nu le-ar strica. Datele evenimentului organizat de Asociatia Cultura in Miscare si Casa de Cultura a Municipiului Oradea le gasiti pe posterul de mai jos.

 

[ click pentru a mari ]

Profitati de ocazie! Be there!

Ahm, facem si noi de-o nunta?

Ahm, facem si noi de-o nunta?

Jul 19, 2011

Asadar si prin urmare, prin titlul cred ca vi-am dat deja de inteles ca urmeaza sa fac nunta. In curand. Foarte curand. Pentru cei curiosi de ce n-am scris in ultima perioada, de ce sunt stresat, ce s-a intamplat cu mine, iata ca vi-ati primit raspunsul. Stau si strang din buci sa adun niste banuti sa dau avansurile, sa cumpar ce e de cumparat, ma informez, trimit mailuri si dau telefoane. Si ma enervez. Ma enervez rau. Ma enerveaza cei ce dicteaza nivelul preturilor la serviciile oferite la nunta. Ma enerveaza conceptia “oricum o sa plateasca asa ca hai sa cerem mult”. Un meniu de nunta este cel putin dublu fata de unul de botez, de exemplu, care si cel de botez este mai scump decat daca te-ai duce sa mananci aceeasi chestie intr-o zi oarecare la acelasi restaurant. Intr-o economie sanatoasa la o cantitate mai mare ceruta primesti o reducere, nu ti se pune adaos in plus. Dar de ce ar face-o cand oricum scoate omul banii din buzunar?

Trecem peste, ne calmam consolandu-ne cu ideea ca “asta este” si ajungem la capitolul “pret-calitate”. Adica, ce gasesti ieftin, pute a prost. Spre exemplu, salile ce ofera meniuri ieftine sunt amenajate in niste spatii rahitice ori ca suprafata, ori ca aranjament interior si/sau exterior, fotografii de nunta apar ca ciupercile dupa ploaie desi habar nu au de meserie, etc. Dupa modelul tipic romanesc, si sarac si cu pretentii, noi vrem sala frumoasa si servicii de calitate caci dara o singura data imi fac nunta in viata. Sala mi-am ales ceva frumos, incapator, sala in care nu prea trebuie sa mai cheltui pe decoratiuni. Pentru foto, mi-am ales o echipa de profesionisti despre care va voi vorbi intr-un alt articol.

Revenind la fotografii aparuti la fiecare colt de strada: eu unul am pretentii la poze. Adica, stiu sa apas si eu pe buton, sa incadrez subiectul in poza, ba chiar sa mai editez o poza dupa ce e facuta. Deci, sunt destept si ma pricep, sa ne intelegem, da? Doar ca nu imi permit sa arunc bani pe aparate super scumpe, obiective, blitzuri, filtre, umbrele, reflectoare, aparate de masurare, trepied, alte obiective, alte filtre. Si rucsac, sa nu uitam de rucsac. Altii au bani de asa ceva, sau cel putin de cateva din ele. Si odata cumparat un Nikon D40 cu obiectiv de kit, facute doua poze in parc la mandra sa le puna pe Hi5 fugim repede la vecinu care se pricepe la hastemele sa ne faca un sait si ne dam drept fotografi de nunta. Ca ne-a zis Gigel ca se castiga bine, ca el a platit 400 EUR pentru poze si poze dinalea stim sa facem si noi. Dar, ca sa facem biznis, cerem doar 350 EUR ca ne ajunge si atat. Din prima nunta ne-am si scos investitia in D40. Si daca incepatorul cere 350 EUR pentru poze, unul care e vechi, se pricepe si are o aparatura mult mai performanta nu doar ca isi permite sa creasca pretul ci este de-a dreptul obligat. Ca doar romanul se uita dupa pret si stie ca daca X si Y sunt la acelasi pret sunt la fel de proaste. In schimb daca X este mai scump de Y sigur este mult mai bun.

Si atunci, ori ne multumim cu ceva acceptabil ca pret dar prost sau strangem din buci si ne raman niste amintiri frumoase de la cea mai speciala zi a vietii.

Sursa foto: kudika.ro

Pana cand, dom-le?

Pana cand, dom-le?

Feb 2, 2011

Cred ca voi incepe o serie de “imi bag paru-n anusul vostru” la ce stare de spirit am in ultima vreme. Nu ma mai uit la stiri, nu mai citesc ziare sau portaluri online, evit orice discutie de natura politica sau care incep cu “ai auzit ca a murit / s-a cacat / s-a spanzurat / a facut accident / a fost prins beat / are SIDA Xulescu?”. Pur si simplu evit sa imi creez nervi degeaba. Tara e in cacat, politicienii in loc sa faca ceva pro poporul roman ei fac tot posibilul sa ne omoare, media in loc sa promoveze cultura accentueaza cat se poate de mult prostia, stirile au devenit un fel de emisiune de senzational, informarea in schimb nu a preluat-o nimeni, sistemul educational e la pamant si nu il mai ridica nimeni, sanatatea e jenanta, etc. Stau sa ma intreb: daca nu se schimba nimic vom vedea generatii din ce in ce proaste pe cand imbatranim ori vom muri de foame inainte sa mai prindem sa vedem inca o generatie?

Cei care ar trebui sa faca ceva se pierd in certuri politice, isi baga bete in roate unul celuilalt cand ar trebui sa scoata o lege ce sa ajute la ridicarea de sub nivelul marii a situatiei globale in care ne aflam. Sunt de acord doar la legi care le umple lor buzunarele. Pana la urma uita de un lucru foarte important: Romania este tara romanilor, nu doar a unei maini de oameni care fac ce li se scoala pentru ca au dreptul de a lua niste decizii. Problema este ca si noi uitam sa le aducem aminte de acest lucru.

Scriu, deci (mai) exist

Scriu, deci (mai) exist

Feb 2, 2011

Nu am trecut de mult vreun rand pe acest blog. Motivele sunt diferite asupra carora nu doresc sa ma opresc. In primul rand doresc sa va urez cu intarzierea de rigoare un an nou fericit, prosper. Sper sa ajungem ca in acest an sa privim lucrurile putin mai roz decat cum am privit anul trecut. Sper ca in acest an sa fim mai pozitivi in gandire, mai hotarati in actiuni. Sper ca in acest an sa avem parte, cel putin local de o crestere economico-financiara simtitoare. Sper ca in acest an sa nu-mi mai fie rusine ca sunt roman. Daca speranta anterioara probabil nu mi se va adeveri macar sper ca in acest an sa nu-mi mai fie rusine ca sunt oradean. La asa ceva mai am sperante, nu? Sper ca in acest an sa pot sa imi organizez timpul in asa fel incat sa imi ramana si spatii libere in agenda, spatii unde sa pot trece activitati de genul: “cafea cu prietenii”. Sper ca in acest an sa pot sa imi indeplinesc cel putin doua dorinte din cele multe care le am. Hai, macar una. Din pacate ambele tin de bani si de timp, asadar iata si motivul sperantelor de mai devreme. Sper ca in acest an sa nu mai dau de idioti la fiecare al doilea pas. Daca dau de idioti tot la al treilea deja e un pas inspre bine. Sa nu dau de idioti o zi intreaga, macar, as fi cu sufletul impacat pe tot restul zilelor anului.

Mai sper la multe, cred ca as putea sa umplu o pagina intreaga, dar ma opresc aici. Lectura placuta in continuare tuturor.

Se cauta infatisarea PROLINE 2011

Se cauta infatisarea PROLINE 2011

Sep 9, 2010

Ca in fiecare an importatorul si distribuitorul brandurilor PROLINE, MEGA, TRYTON si VULCAN cauta persoanele ce vor reprezenta anul urmator brandurile prin infatisarea lor alaturi de produse pe calendare, bannere, pliante, brosuri, cataloage si alte materiale promotionale. Anul acesta, din nou, eu voi selecta modelele (nu eu am ultimul cuvant, dar macar il am pe primul), voi crea scenariile si voi efectua sedintele foto.

Asadar si prin urmare: daca doresti ca zambetul tau sa incalzeasca sufletele clientilor fideli brandului, ca chipul si trupul tau sa apara pe diferite calendare langa produse apartinand recunoscutelor branduri enumerate mai sus, sau pur si simplu ai vrea sa incerci o cariera ca “star” de reclame publicitare, te astept sa te inscrii pe pagina “Tu fotomodel” a blogului, mai exact sectiunea Trimite poza.

Cele patru branduri includ unelte, scule, masini electrice folosite in variate domenii, de la constructii la ateliere auto, de la finisari la gradinarit, asadar “be prepared to get dirty and wet”. Vei fi acoperita de ulei, plina de praf, te vei juca cu furtunul prin iarba verde. Vei arata lumii ca unealta PROLINE chiar “taie lemne, bate cuie”.

Pentru mai multe informatii nu ezita sa ma contactezi.

Imi revin usor dupa concediu

Imi revin usor dupa concediu

Sep 9, 2010

Concediul de anul acesta il platesc cam scump. Am foarte multe proiecte ramase in urma asadar timp liber, respectiv timp de scris articole putin sau chiar deloc. Cel putin pana acum. Proiectele cele mai mari le-am predat asadar incet dar sigur timpul alocat blogului si mediului online isi va reveni la normal. Desigur, doar dupa ce aduc la normal timpul alocat vietii private.

Incerc sa formulez 2-3 articole legate de parerea mea despre litoralul romanesc, cateva despre Oradea si cateva legate de vanzari si marketing.

Interlude: vreau sa imi fac o firma. Imi recomanda cineva o firma de consultanta ce lucreaza rapid si ieftin si pe langa faptul ca se ocupa de inregistrarea firmei chiar imi ofera si consultanta?End of interlude

Revenind la partea cu platitul scump al concediului ce nu a fost tocmai pe placul meu, acum sunt mai obosit decat inainte sa plec. Asadar notiunea de concediu de odihna se cam duce naibii in conditiile in care vii inapoi poate putin mai odihnit, dar cu munca ramasa in urma acumulata cu ceea ce urmeaza sa fie facuta dupa concediu in scurt timp odihna respectiva trece in uitare si oboseala rapid reacumulata parca cere un nou concediu. Cred ca ce mi-a mai ramas din concediu il voi scoate cate o zi, inainte sau dupa weekend, macar sa nu imi ies din ritm, dar totusi sa apuc sa ma odihnesc un pic.

Voi ce ati facut in concediu?

I love my job & the team

I love my job & the team

Sep 3, 2010

Sa incepem asa: lucrez ca grafician in cadrul departamentului de marketing al unui grup de firme din Oradea ce se ocupa de importul si distributia de unelte, scule, masini electrice si accesorii pe de-o parte si aparatura audio, video, conectica si alte accesorii electrice, electronice pe de alta parte. Nu suntem multi angajati precum s-ar imagina odata inceputa o colaborare cu noi in schimb majoritatea tragem cu toti dintii, muncim cu noptile daca e necesar ca firma sa aiba un viitor din ce in ce mai frumos si bine conturat.

Prima parte a titlului nu revine faptului ca ador sa fac grafica. Era un articol prea sec sa zic “imi place sa desenez si mi-am gasit un post in domeniu”. Imi place ca nu mi se delimiteaza strict postul. Adica mi se da de facut ceva si primesc destula incredere pentru a-mi lasa libera creativitatea si a face ceva dupa placul meu. Nu trebuie sa creez ceva din imaginatia altora, pot sa o folosesc pe a mea.

A doua partea nu se refera la faptul ca imi beau banii cu colegii, ne distram impreuna. Se refera la faptul ca am colegi deloc incuiati la minte, receptivi, in special cei din conducere la idei noi si sunt dispusi a implementa ideile si experientele altora in stilul lor de lucru. Din nou, degeaba sunt “doar” un grafician, daca am o idee legata de orice altceva, ideea este ascultata si daca se crede a fi de folos in domeniul in care lucram se incearca a se pune in aplicare.

Asa, dom-le, mai lucreaza omul cu placere.

Team Building – Rafting

Team Building – Rafting

Sep 2, 2010

Revin asupra seriei ce-am facut cat am fost plecat cu cateva cuvinte despre echipa Extreme Zone Adventure care ne-a asigurat doua ture de 20 de km de dat in barci pe apele pe ici colo mai tulburi ale Crisului. A fost o experienta superba si sigur o voi mai incerca si cu alte ocazii. Din pacate multi s-au cam speriat, au fost care s-au rasturnat si le-a fost frica de inec, dar totul s-a terminat cu bine, organizatorii fiind bine pregatiti pentru asemenea evenimente. Atat timp cat li se urmeaza sfatul, se vasleste unde trebuie si cat de tare trebuie, ritmic si impreuna totul merge struna si frica de apa, inec se transforma intr-o senzatie extraordinara.

Pentru cei dependenti de adrenalina ce isi petrec un weekend in zona le recomand cu caldura sa incerce senzatia. Pe scurt: e misto.